Credinciosul moderat

•Ianuarie 10, 2010 • Lasă un comentariu

Credinciosul moderat dă colţul şi, după multă osteneală, ajunge la porţile Raiului, gâfâind cu limba scoasă şi pregătind discret bănuţul pus sub limbă sau strecurat în mâna lovită de rigor mortis de către vreo rudă care-a ţinut ca cele de cuviinţă să fie împlinite după o datină destul de suspectă, dat fiind că e de origine păgână. Pentru ce-l pregătea? Păi toată lumea ştie că sunt slabe şanse ca un purtător de barbă, straie lungi şi expresie preacuvioasă pe chip să se uite măcar cu curu’ la tine dacă nu-ţi vădeşti credinţa şi smerenia cu o bancnotă, un teanc de bancnote, o sută-două de mii de hectare de pădure sau ceva de genul ăsta. E drept că Sfântul Petrea n-are pretenţii aşa de mari, probabil din pricină că, trecându-i prin mână, mai devreme sau mai târziu, toată suflarea omenească, îşi permite să mai lase din preţ. Credinciosul moderat pipăie, deci, cu oarecare nervozitate moneda de 50 de bani din palma şi aşteaptă cuminte ca portarul celest să-i observe prezenţa.

După o bucată bună de timp, apostolul apare, precedat de un iz straşnic de peşte şi târşâindu-şi picioarele desculţe. Credinciosul moderat îi aşează cu umilinţă bănuţul în mâna întinsă, fără a cuteza să-i întâlnească privirea părintească şi blajină.

„Ia să vedem, credinciosule moderat, cum ţi-ai petrecut tu viaţa împrumutată ţie de Domnul? De credincios ştiu c-ai fost credincios, deşi n-ar fi stricat să treci mai des pe la biserică şi mai cu seamă pe la cutia milei, cât despre rugăciuni, să ştii că alea mormăite în pat înainte de culcare, spre deosebire de rugăciunile cu mătănii înălţate măcar de trei ori pe zi către Domnul, n-aduc prea multe puncte la dosar. Dar să zicem că pe partea asta iei notă de trecere. Spune-mi, rogu-te, ce fapte vrednice de răsplată făcut-ai şi cum te-ai nevoit să împlineşti voia Domnului pe Pământ?”

„Am apărat dreapta credinţă în faţa păgânilor cei fără de Dumnezeu, Sfinţia ta. În lungi discuţii la bere şi în articolele mele din reviste pravoslavnice cu iz liberal şi frecventabil, le-am demontat generalizările răuvoitoare şi le-am arătat că adevăratul creştin iubeşte cu dragoste frăţească şi vrăjitoarele, şi sodomiţii, ba chiar şi pe închinătorii la idoli, că nu le doreşte pieirea, ci îndreptarea, şi mai cu seamă că este perfect capabil să împace credinţa în Dumnezeul cel viu cu traiul într-o societate civilizată din secolul 21. Mai mult, am aberat din plin şi fără pic de logică, folosind cu generozitate cuvinte scrise cu A mare, de pildă Adevăr şi Absolut, şi prin toate acestea am încercat să dau tuturor impresia că dreapta credinţă pravoslavnică e o chestie benignă, care n-are nimic a face, de pildă, cu lapidarea, ci numai şi numai cu iubirea aproapelui şi căutarea Absolutului.”

Sfântul Petrea dă aprobator din cap, strâmbând oleacă din nasul borcănat când credinciosul moderat pomeneşte de Adevăr şi Absolut.

„Bine-ai făcut, fiule. Preasfinţiei Sale nu-i prea pică bine să audă lumea vorbind despre pogromuri, legionari şi de-alde de-astea când vine vorba de credinţă. Îţi mărturisesc, însă, că toată poliloghia aia cu Adevărul şi Absolutul cam pute, Doamne, iartă-mă, a filozofie păgână. Nu mult – olecuţică numai. Ei, ce te-ai înnourat aşa la faţă? Linişteşte-te, fiule, nu se trimit suflete de creştin în Gheenă doar pentru atâta lucru, mai cu seamă că ai avut inima curată şi intenţii dintre cele mai bune. Dar să ştii şi tu că Preasfinţiei Sale îi place mai degrabă ca binecredincioşii să caute mântuirea şi pe Dumnezeu, iar nu adevăruri absolute, care împing sufletul la semeţie  şi plictisesc cumplit pe cititori.”

Credinciosul moderat îşi îngăduie în sfârşit să răsufle, mulţumind totodată Proniei că, nemaiavând trup şi, prin urmare, nici maţe, nu s-a scăpat pe el de spaimă la auzul dojenii apostolului. (Poate vă întrebaţi cum de poate răsufla nemaiavând plămâni. Păi poate, întrucât este suflet, ergo suflă. Suflă, ergo răsuflă. Dar să nu divagăm.)

„Fiule, e foarte bine că ai combătut ateismul şi te-ai străduit să reduci efectele faptelor şi spuselor unora dintre fraţii noştri oleacă mai zeloşi. Dar când ai văzut oameni păcătoşi, ca tine şi ca mine odinioară, dând cu pietre – reale sau metaforice – în alţi păcătoşi, ce-ai făcut?”

Întrebarea Sfântului Petrea îl prinde pe nepregătite pe credinciosul moderat şi, în lumina celor spuse de acesta despre filozofie, îi dă o strângere de inimă dintre cele mai neplăcute. (Nu mă întrebaţi de unde are inimă, era doar o metaforă.) Împreunându-şi mâinile în faţa părţilor ruşinoase şi unindu-şi degetele mari de la picioare într-un V, credinciosul moderat abia izbuteşte să miaune subţire:

„Am tăcut şi-am rămas filosof, Sfinţia ta.”

Aici, povestioara noastră se încheie abrupt. Sfântul Petrea îi arde credinciosului moderat o cheie peste gura şi-un şut în fund şi-l trimite în Iad – e drept, nu în cel mai fierbinte şi neplăcut loc, ci într-unul mai degrabă călduţ şi, putem presupune, neînchipuit de plicticos, dat fiind că acolo se vorbeşte foarte mult despre Absolut. Credinciosul moderat îşi ia capul în mâini, meditând la eternitatea nesărată care-l aşteaptă, şi afişează o expresie cum nu se poate mai nefericită. End of story.

***

În acest moment al postării, se cuvine să aducem mulţămire Sfântului Baudolino care, lovit fără îndoială de un cumplit ghinion, a deschis din greşeală pagina web a ziarului Gardianul, ptiu ptiu Doamne apără şi păzeşte, şi ne-a dat şi nouă de ştire despre ce-a găsit acolo – mai exact, un articol, să-i spunem pe şleau, de-a dreptul borâtor, în care autorul deplânge voturile pro-sodomite din diverse foruri internaţionale ale reprezentanţilor guvernului Boc (n-aş fi crezut în veci că guvernul ăsta va face vreodată ceva demn de laudă) şi citează copios din specialistul în teologie (?!) Dan Ciachir şi specialistul în Rudotel Vadim Tudor, spre îngreţoşarea posesorilor de câte un dram de minte care nimeresc pe-acolo împinşi de Satana.

Ca să ajung în sfârşit la ce vreau de fapt să spun şi, cu ocazia asta, să şi închei, am să vă mărturisesc că, ori de câte ori dau peste vreo mizerie de genul ăsta, aştept cu înfrigurare o reacţie de bun simţ, exprimată public, din partea intelectualilor creştini lipsiţi de străbateri fanatice, care n-au semne de carte puse pe la pasajele snuff din Vechiul Testament. Problema e că reacţia aia, în fericitele cazuri în care nu lipseşte cu desăvârşire, e mieunată subţire. Tare subţire, şi de către tare puţini.

Apără, Doamne, pre robii tăi

•Decembrie 19, 2009 • 2 comentarii

Doamne fereşte. Doamne apără şi păzeşte. Doamne, ocroteşte-ne. Doamne, scapă-ne. Doamne, protejează-ne, prezervă-ne, salvgardează-ne, Doamne, veghează asupra noastră. Domnul să ne aibă în paza Lui. Cam jumate din rugăciunile care-L deranjează pe Domnul de la masă, care-I zumzăie în urechi când încearcă să aţipească sau care nu-L lasă să se bucure în tihnă de-o pipă şi-un păhărel de jinars trebuie că se reduc la mesajul ăsta: Doamne, nu lăsa universul ăsta afurisit, care, după cum se ştie bine, e doldora de şerpi veninoşi, tigri cu colţi-sabie, tigri fără colţi-sabie, Alzheimer, meteoriţi, furtuni solare, Băsescu, manele, secete, inundaţii, cutremure, tsunami, ghivece care cad de la etaj, note de 4, sculament, viruşi, troieni, spyware, bubuli, iudeomasoni, vaccinuri, gripă aviară şi porcină, râie căprească, tuse măgărească, SIDA maimuţească, încălzire globală, cianură de potasiu, temperaturi scăzute, temperaturi înalte, vulcani, Triunghiul Bermudelor, prezenţe malefice nedefinite, terorişti, mine antipersonal, găuri negre, supernove, şmardoi de cartier şi sticle de băutură care abia aşteaptă să ne facă ficatul praştie, nu lăsa universul ăsta, zic, să-mi facă rău. Cum ar veni, pune-te de-a curmezişul planurilor lui samavolnice şi neîndoios răuvoitoare, şi ai grijă să nu mă lovească nimic din cele menţionate mai sus, cu posibila excepţie a sticlelor de băutură. Toate bune şi la locul lor până aici – dacă tot te duci regulat la biserică, pupi mâna popii, nu te atingi de nevastă în post sau, după caz, îţi plesneşti bărbatul dacă (sau mai degrabă când) îl apucă poftele cele necurate în momente necorespunzătoare, dacă faci astea, zic, ai tot dreptul să te aştepţi la ceva în schimb.

Beleaua îşi iţeşte, însă, capul de după colţ în momentul în care realizăm un lucru foarte interesant, şi anume ăla că Bătrânelul e atotputernic. E atât de atotputernic, încât universul ăla de care vorbeam mai sus e controlat de El în cel mai mic detaliu. Nici un atom de hidrogen nu mişcă în front, nici un purice nu se băşeşte, nici un gram de malţ nu fermentează cu rezultate, între noi fie spus, dintre cele mai satisfăcătoare fără voia Lui, fără ca el să semneze şi să parafeze cu ştampila aia triunghiulară cu un ochi în mijloc un formular de aprobare în trei exemplare – pentru Tată, Fiu şi Sfântul Duh.

Şi-atunci ce mai rămâne din toată povestea cu Doamne apără? Eu când aud de apărare, mă gândesc că te aperi sau eşti apărat de chestii pe care tu sau alt apărător nu le poţi, respectiv nu le poate controla. Dar dacă aperi o cetate de o armată ostilă al cărei general, din pură întâmplare, eşti chiar tu, ce faci? Le mai arunci în cap pietre din pavaj, ulei încins şi oliţe de noapte sau le ordoni pur şi simplu să plece acasă la neveste şi copii? Aşa cum stau lucrurile cu Bătrânelul, tare mi-e teamă că nu e vorba de „Doamne apără”. E vorba, de „Aoleo, Doamne, nu da! Sau dacă dai, măcar nu da la cap!”. E vorba de nişte robi şi de un bici.

Mi s-a scorojit un mit

•Decembrie 17, 2009 • Lasă un comentariu

Io, ca prostu’, eram convins ca Hrebe, pezevenghi, sforar şi toate alea, e măcar băiat deştept şi cu mintea întreagă. Când colo, iaca poznă – Hrebe e versiunea rozalie a lui Oreste:

http://www.catavencu.ro/psd_basescu_a_cistigat_in_2004_cu_misa_si_in_2009_cu_flacara_violet-11835.html

Wishful thinking

•Decembrie 16, 2009 • 6 comentarii

Dacă ar fi să ia unu’ o statuetă şi să pocnească peste gură un politician român, care-aţi vrea să fie victima?

Quote of the week

•Decembrie 8, 2009 • 3 comentarii

N-am de gând să atârn aici câte o vorbă de duh pe săptămână aşa cum ar putea sugera titlul, dar să zicem că săptămâna asta n-am dat încă peste o frăzucă mai mişto decât cea de mai jos, şi sincer să fiu nici nu prea am speranţe să dau.

„If there is any kind of supreme being, it is up to all of us to become his moral superior.”

(Terry Pratchett prin gura lordului Vetinari – Unseen Academicals).

Hî hî

•Decembrie 7, 2009 • 1 comentariu

Am să încep prin a spune că Băse e un nasol. Faptul că Băse a câştigat e umbrit, însă, de faptul că „ăilanţi” au pierdut. Geoană – penibil până la capăt. Crin – păcat de el, că promitea. Iar Oprişan poa’ să-şi bage icoana aia undeva.

Nasol

•Noiembrie 22, 2009 • 1 comentariu

.