Ce mă fac cu fi-mea?

Acum ceva vreme, Sofia a răcit. Lucru nasol, dar, în definitiv, aflat în limitele normalului. Am fost la doctor, ne-a dat medicamente orale. Sofia le-a luat. N-a mai făcut febră, dar nici nu i-a trecut răceala. Lucru foarte nasol şi îngrijorător, dar, de asemenea, nu anormal. Deh, mai sunt şi răceli din astea afurisite. Aşa stând lucrurile, am mai fost o data la doctor. Ne-a dat injecţii. Acum, în loc să se strâmbe la medicamente, Sofia ţipă ca din gură de şarpe timp de juma’ de minut la fiecare şase ore. Lucru extrem de neplăcut mai ales pentru ea, dar şi pentru mine şi Ioana. Totuşi, nimic anormal aici, ba dimpotrivă. E chiar indicat să urli când te doare. Problema apare atunci când Sofia îi zâmbeşte frumos lu’ tanti asistenta şi-i gângureşte cum ştie ea mai gingaş în timp ce tanti pregăteşte seringa şi tamponul de vată şi toate alea. Asta nu mai e normal. Când o tanti vine la intervale regulate şi-ţi bagă ace în fund, e normal să urli imediat ce o vezi, să dai din picioruţe la ea, s-o scuipi şi, dacă ai ocazia, chiar să vomiţi pe ea. Ce nu-i normal e să fii prietenoasă cu persoana respectivă. Povestea asta mă face să mă întreb dacă nu cumva fi-mea de 8 luni jumate nu are o încredere excesivă în natura umană, fiind, prin urmare, susceptibilă de a lua multe şi repetate ţepe în viitor. Aşa nu se poate. Tre’ să fim atenţi şi s-o învăţăm să fie afurisită.

~ de paganu pe Februarie 15, 2010.

9 Răspunsuri to “Ce mă fac cu fi-mea?”

  1. Este posibil să-i fi explicat că protocolul este necesar şi să fi înţeles fenomenul…:))
    Lăsând gluma la o parte empatia funcţionează faţă de anumite persoane mult mai bine decât faţă de altele. Tanti asistenta este una dintre cele alese de Sofia cu încredere. Din păcate, sunt sigur, şi-o va pierde… datorită injecţiilor…

  2. poate o faci sa ajunga criminala in serie :))

    ps: sa-ti traiasca (bine)!

  3. Ai mare grija. O sa isi dezvolte o capacitate de a masca setimentele reale si ai sa te trezesti ca nu mai stii cand orbeste cu ura sau cand e binevoitoare. Ceea ce e rau pt voi, parintii

  4. Capacitatea de a disimula se dezvolta automat la specia Homa Sapins dar se accentueaza daca nu intervine educatia familiei. Desi uneori nu e rau sa poti disimula anumite sentimente.

  5. sincer sa fiu, nu cred asta. cand ma gandesc la chestii care apar automat la o specie sau alta, ma gandesc la genetica, or eu nu cred ca aceasta capacitate de disimulare sa fie genetica (genetice sunt caracteristicile care permit aparitia ei, precum nivelul de dezvoltare a creierului). as zice mai degraba ca e o chestie culturala, dar inainte de toate tine de comportamentul celor din jur in primii ani ai vietii.

  6. @paganu: e foarte probabil ca atitudinea Sofiei sa denote increderea excesiva in natura umana. Ca solid argument (dat usor in gluma dar stii tu glumele mele – ele ascund mult adevar) am o amintire legata de copilaria mea. Prima oara cand am fost sa imi fac un vaccin am urlat incontinuu spunandu-le asistentelor ca sunt urate. Ele, de unde pana atunci erau acre si plictisite, au devenit deodata foarte amabile (probabil e si cochetaria tipic romaneasca la mijloc) si au inceput sa ma intrebe daca sunt chiar atat de urate incat sa strig la ele. Iar eu am urlat ca da si ca nu pot sa le sufar. Ele au facut tot ce le-a stat in putinta sa imi intre pe sub piele pana la finalul episodului din cabinet. Nu s-a schimbat mare lucru de-atunci🙂

  7. Mascarea sentimentelor e doar o masura de protectie a omului. Protectie impotriva altor oameni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: