Apără, Doamne, pre robii tăi

Doamne fereşte. Doamne apără şi păzeşte. Doamne, ocroteşte-ne. Doamne, scapă-ne. Doamne, protejează-ne, prezervă-ne, salvgardează-ne, Doamne, veghează asupra noastră. Domnul să ne aibă în paza Lui. Cam jumate din rugăciunile care-L deranjează pe Domnul de la masă, care-I zumzăie în urechi când încearcă să aţipească sau care nu-L lasă să se bucure în tihnă de-o pipă şi-un păhărel de jinars trebuie că se reduc la mesajul ăsta: Doamne, nu lăsa universul ăsta afurisit, care, după cum se ştie bine, e doldora de şerpi veninoşi, tigri cu colţi-sabie, tigri fără colţi-sabie, Alzheimer, meteoriţi, furtuni solare, Băsescu, manele, secete, inundaţii, cutremure, tsunami, ghivece care cad de la etaj, note de 4, sculament, viruşi, troieni, spyware, bubuli, iudeomasoni, vaccinuri, gripă aviară şi porcină, râie căprească, tuse măgărească, SIDA maimuţească, încălzire globală, cianură de potasiu, temperaturi scăzute, temperaturi înalte, vulcani, Triunghiul Bermudelor, prezenţe malefice nedefinite, terorişti, mine antipersonal, găuri negre, supernove, şmardoi de cartier şi sticle de băutură care abia aşteaptă să ne facă ficatul praştie, nu lăsa universul ăsta, zic, să-mi facă rău. Cum ar veni, pune-te de-a curmezişul planurilor lui samavolnice şi neîndoios răuvoitoare, şi ai grijă să nu mă lovească nimic din cele menţionate mai sus, cu posibila excepţie a sticlelor de băutură. Toate bune şi la locul lor până aici – dacă tot te duci regulat la biserică, pupi mâna popii, nu te atingi de nevastă în post sau, după caz, îţi plesneşti bărbatul dacă (sau mai degrabă când) îl apucă poftele cele necurate în momente necorespunzătoare, dacă faci astea, zic, ai tot dreptul să te aştepţi la ceva în schimb.

Beleaua îşi iţeşte, însă, capul de după colţ în momentul în care realizăm un lucru foarte interesant, şi anume ăla că Bătrânelul e atotputernic. E atât de atotputernic, încât universul ăla de care vorbeam mai sus e controlat de El în cel mai mic detaliu. Nici un atom de hidrogen nu mişcă în front, nici un purice nu se băşeşte, nici un gram de malţ nu fermentează cu rezultate, între noi fie spus, dintre cele mai satisfăcătoare fără voia Lui, fără ca el să semneze şi să parafeze cu ştampila aia triunghiulară cu un ochi în mijloc un formular de aprobare în trei exemplare – pentru Tată, Fiu şi Sfântul Duh.

Şi-atunci ce mai rămâne din toată povestea cu Doamne apără? Eu când aud de apărare, mă gândesc că te aperi sau eşti apărat de chestii pe care tu sau alt apărător nu le poţi, respectiv nu le poate controla. Dar dacă aperi o cetate de o armată ostilă al cărei general, din pură întâmplare, eşti chiar tu, ce faci? Le mai arunci în cap pietre din pavaj, ulei încins şi oliţe de noapte sau le ordoni pur şi simplu să plece acasă la neveste şi copii? Aşa cum stau lucrurile cu Bătrânelul, tare mi-e teamă că nu e vorba de „Doamne apără”. E vorba, de „Aoleo, Doamne, nu da! Sau dacă dai, măcar nu da la cap!”. E vorba de nişte robi şi de un bici.

~ de paganu pe Decembrie 19, 2009.

2 Răspunsuri to “Apără, Doamne, pre robii tăi”

  1. Corect.

  2. mabel, uiţi de povestea cu liberu’ arbitru, care e tot de la domnu’ lăsat, care cică ne face pre noi să ne punem uneori de-a’mpotriva-I. Par voie de consequence, Doamne, apără şi păzeşte de pripria mea libertate de conştiinţă, care are propensiuni irepresibile spre rău, păcat şi alte ne-eticităţi :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: