Chestii care-au stat sau încă mai stau în gâtul Bisericii

Ofer aici o listă neexhaustivă a chestiilor cu care creştinismul organizat sub formă de diverse Biserici (pe care le voi vârî aici în aceeaşi oală) s-a luptat şi, în unele cazuri, se mai luptă încă, cu ghearele, dinţii şi cădelniţa.

1. Ştiinţele naturii. Mă refer la versiunea pe bune, care porneşte adunând informaţii şi după aia ajunge să tragă concluziile, nu la versiunile care pleacă de la concluzii şi ajung să susţină tâmpenii cât sistemul solar. Da, ăla heliocentric. Fie că e vorba de cine se învârteşte în jurul cui şi cine se trage din cine, de locul de unde vine ploaia (din nori sau din „tării”) şi de un’ se duc raţele când se duc, Bisericile au prostul obicei de a se pune, moţ-cocoţ, de-a curmezişul realităţii. Că ştiu ele mai bine ce şi cum. Scrie în Biblie.

2. Tehnologia. În special aia utilă. Biserica nu s-ar ridica împotriva budelor japoneze ultratehnologizate, alea care îţi dau pantalonii jos, te gâdilă la fund ca să uşureze actul defecării, te spală, te şterg şi fac toate astea citind ziarul în locul tău. Nu, alea sunt absolut inofensive, spiritual vorbind. Şi, uitându-mă la luxul orbitor al Vaticanului, am aşa o bănuială că orice papă, de la sfântul Petrea la Benedict XVI, ar aprecia aşa cum se cuvine o astfel de mostră de tehnologie. Pe de altă parte, un telescop, un accelerator de particule (cum adică să scotoceşti Creaţia după particula lui Dumnezeu? Blasfemie!!!), un cod de bare – astea sunt de la Satana şi trebuie stârpite.

3. Mâncarea. Nu toată, ci pe bucăţi. La introducerea în Europa, cartoful a întâmpinat o rezistenţă furibundă din partea Bisericii Catolice, din pricină că era mâncare păgânească şi tuberculii mai creşteau şi sub pământ, în împărăţia Satanei care va să zică. Nu conta că ar fi contribuit substanţial la reducerea ghiorăiturilor de maţe care răsunau pe-atunci pe bătrânul continent (fireşte, nu şi din mânăstiri). Biserica n-are drept scop umplerea burdihanelor credincioşilor, căci omul nu trăieşte numai cu pâine etc. etc. etc.
Nu mai vorbesc despre inventarea posturilor şi a interdicţiilor de a hali carne miercurea şi vinerea. Între altele, obiceiurile astea neplăcute au avut darul de a contribui la trimiterea fondului pe apa Sâmbetei şi la exacerbarea formei – n-ai decât să ucizi, să furi, să minţi, să înşeli şi să te caci în capul aproapelui. Dacă ţii posturile (şi-ţi plăteşti dările la biserică), eşti ok.

4. Medicina. Nu zic, multă vreme medicina a fost dacă nu apanajul călugărilor, atunci măcar practicată intens de către aceştia, mai ales în Vest. Dar ia să te pună Necuratul să treci de nivelul ceaiului de coada-şoricelului, al luării de sânge şi, în cel mai bun (sau rău) caz, al amputării unui membru ros de cangrenă. Ia să iei medicina ceva mai în serios şi să treci la celule stem. Sare Biserica de fund în sus? Păi sare, cum să nu sară.

5. Sexul. Îngăduit în silă de Biserică, pentru că altfel n-ai cum să creşti, să te înmulţeşti şi să stăpâneşti pământul (exceptând cazul în care te clonezi, dar şi aici Biserica are ceva de spus). Dacă nu are legătură directă cu creşterea, înmulţirea etc., nu e bine. Chit că Dumnezeu, când l-a făcut pe Adam, nu s-a gândit să-l bage în călduri de două ori pe an şi după aia să-l lase în pace să-şi vadă de treabă. Ei bine nu, Dumnezeu i-a înfipt bine în creier (şi nu numai) o poftă pe cât de straşnică, pe atât de permanentă de futut. Poate vă întrebaţi ce ne-om face când vom fi umplut de tot Pământul? Să nu ne facem griji, ci să luăm aminte la păsările cerului şi la florile câmpului, care n-au auzit de prezervativ şi uite că, prin grija Domnului, nu se înmulţesc peste măsură.

6. Gândirea liberă, gândirea critică, raţiunea. De când şi-a dat duhul biata Hypathia din Alexandria în ghearele unor robi ai Dumnezeului iubirii, Soarelui dreptăţii, Iubitorului de oameni etc. şi până în ziua de astăzi, Biserica stă cu toroipanul după colţ şi aşteaptă să treacă vreun firicel de gândire liberă. Când trece firicelul, paşnic şi afundat în meditaţie cum îi felul lucrurilor raţionale de pe lumea asta, Biserica – poc! îi arde una în numele tatălui, pentru că, nu-i aşa, gândirea raţională e o cale ideală, alături de simţurile trupului celui păcătos, pentru ca Satana să puie stăpânire pe sufletele noastre.

7. Alte Biserici si credinţe. Nu dezvolt problema, e treaba lor dacă au chef să se înjure între ei.

8. Bestsellerurile idioate. Aici nu pot fi decât de acord – există pe lumea asta cărţi care-s absolut de căcat. Mi se pare, însă, amuzant faptul că Vaticanul le face moca reclamă în moduri cum nu se poate mai eficiente.

9. Democraţia. Precum în cer aşa şi pe pământ – în cer e monarhie, aşa să fie şi prin părţile noastre. Şi încă de drept divin, căci monarhia constituţională e un pischwasser nedemn de o ţară creştinească. Cine ar îndrăzni să-şi imagineze un parlament de îngeri? Care, eventual, să lanseze moţiuni de cenzură la adresa Administraţiei divine? Aveţi idee de vreo situaţie în care vreo Biserică (nu mă refer la popi izolaţi, ci la capi ai uneia dintre principalele Biserici creştine) a sprijinit instaurarea unui regim democratic? Sau votul pentru femei? Sau puterea pulimii de a avea un cuvânt de spus, fie el cât de insignifiant, când vine vorba de guvernarea cetăţii? Eu îmi aduc aminte de Luther care-i boscorodea pe husiţi şi de scrisoarea de felicitare a lui Teoctist pentru Ceaşcă.

10. Somnul. Fie că e vorba de utrenie, de matutini sau de boxele aşezate cu evlavie prin curţile bisericilor de pe la noi, oastea Domnului luptă fără şovăire împotriva somnului, moartea cea mică, născocit de Satana pentru ca, Mirele venind, să ne găsească adormiţi şi scârbindu-se, să-şi întoarcă chipul de la noi. An’ stuff.

Am lăsat somnul la urmă ca să n-adorm înainte să termin de scris postarea. E două noaptea. Mă duc să mă culc.

~ de paganu pe Septembrie 13, 2009.

3 Răspunsuri to “Chestii care-au stat sau încă mai stau în gâtul Bisericii”

  1. dap, un articol bun de tot…l-am savurat alaturi de o bucata de chocolate…..

  2. Ti-am citit articolul pacatuind multiplu. Inchipuie-ti : stau pe buda in tihna (pacat!), fumand (pacat!!), si ascultand rock (pacat!!!). Starea mea pacatoasa nu m-a impiedicat in a aprecia cum se cuvine cele scrise. De fapt, nici n-am realizat-o.
    Ma duc sa pacatuiesc inca putin la un pahar cu niste prieteni. Numa’ bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: