Design inteligent şi deism

În mod bizar, cu cât creşte nivelul fundamentalismului adepţilor religiilor abrahamice, cu atât aceştia sunt mai dispuşi să înghită inepţiile designului inteligent, exceptându-i, fireşte, pe cei care resping până şi maimuţăreala ID-ului ca prea ştiinţifică (sic!) şi prea tributară cărnii, în ideea că n-avem nevoie nici măcar să inventăm date pseudoştiinţifice, ce să mai zic de a găsi date reale, atâta vreme cât avem Biblia în bibliotecă. Or, eu văd aici o contradicţie. Mie ID-ul îmi pare mai degrabă deist, ceea ce intră în contradicţie flagrantă cu doctrinele pomenitelor religii. Eforturile, fără îndoială considerabile, depuse de Dumnezeu, din perspectiva ID, pentru a proiecta totul în asemenea detaliu şi a se asigura că totul funcţionează perfect1 îmi par a indica mai degrabă un Creator care, după ce s-a spetit zdravăn timp de şase zile, nu s-a odihnit timp de o zi, ci a ieşit pur şi simplu la pensie şi s-a dus să şadă în hamac şi eventual să se uite pe canalul meteo undeva într-un univers fără atâţia tineri gălăgioşi şi lipsiţi de respect, dat fiind că, în mod evident, universul ăsta nu mai avea nevoie de atenţia lui. În nici un caz nu m-aş aştepta ca, după ce-ai proiectat organisme perfecte, aşa cum susţin adepţii ID, să-ţi petreci restul timpului rămas până la sfârşitul lumii urmărind toate organismele respective pentru a te asigura că totul funcţionează conform planului şi intervenind ori de câte ori e necesar (sau pur şi simplu ori de câte ori ţi se scoală). Ori Dumnezeu e pensionar, ori, dacă nu, e un control freak grav de tot şi nu i-ar strica câţiva eoni de terapie.2, 3

_________

1 Pentru că, nu-i aşa, totul în natură este perfect şi proiectat astfel de către un Dumnezeu iubitor – de la viespea parazită până la copiii cu sindromul Down. Sau poate ei sunt proiectaţi special pentru a servi ca pedeapsă pentru păcatele părinţilor, caz în care fără îndoială că funcţionează ireproşabil.

2 Sau restul eternităţii într-o celulă capitonată, dacă aruncăm un ochi prin Biblie.

3 A se evita terapia ocupaţională, că nu se ştie unde ajungem dacă se apucă Dumnezeu să mai creeze ceva. Mie cel mai sigură mi s-ar părea revenirea la psihanaliză (aia din the good ol’days) – îl pui să se întindă pe canapea, să stea liniştit şi să turuie, dar îi interzici cât se poate de clar să pronunţe fraze de genul „să fie aia şi ailaltă” şi „să nu faci aia şi ailaltă”. De asemenea, ar fi bine să i se explice că repetarea în neştire a frazei „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău” denotă un comportament obsesiv-compulsiv şi o gândire megalomană şi monomaniacă. Şi oleacă de paranoia.

~ de paganu pe Iulie 31, 2009.

Un răspuns to “Design inteligent şi deism”

  1. felicitari pentru articol. super tare😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: