Femeie credincioasă

Unul din lucrurile care nu încetează să mă surprindă la religie – şi voi vorbi aici despre creştinism, pentru că, după cum se va vedea, ce spun eu nu prea ţine dacă ne gândim la preotesele Zeiţei Mamă – este faptul că femeile tind să fie mai credincioase decât bărbaţii. N-am în faţă nici o statistică serioasă (se prea poate ca ea să existe, dar se poate, de asemenea, ca eu să fiu prea leneş ca s-o caut). Nu mă bazez decât pe numărul femeilor din biserici – covârşitor mai mare, îmi pare mie, decât cel al bărbaţilor. O fi din cauză că babele sunt mai multe ca moşii pentru simplul motiv că moşii mor mai repede? O fi. Dar mie tot mi se pare surprinzător.

Cum vine asta? Femeile arată mai multă devoţiune şi o credinţă mai puternică în condiţiile în care sunt, în mod evident, considerate fiinţe umane de rang inferior. În condiţiile în care sacerdoţiul le este interzis. În condiţiile în care le este impusă tăcerea în spaţiul sacru (femeia să tacă în biserică, zice ciufutul şi de chef stricătorul Sfânt Apostol Pavel). Aici sunt necesare nişte clarificări – zic unii că nu e vorba de o tăcere absolută a femeii în biserică; „femeia să nu tacă din a aduce laudă Domnului”, injoncţiunea apostolică vrând a însemna „să nu tulbure slujba şi rugăciunea”. Ok, da’ de ce numai femeia? Eu, ca bărbat, pot să mă duc să tulbur nişte liturghii? De ce simţi nevoia să-ţi scuturi deştul doar în direcţia femeilor?

Femeile sunt mai credincioase şi gata să accepte cu inimă mai deschisă un sistem de credinţe care le declară necurate timp de (să zicem) o săptămână pe lună. Păi bine, da’ cine le-a dat menstruaţie? Asta se cheamă design inteligent? E frumos să faci din astea, Doamne? Presupunând că sângele menstrual e necurat, e frumos să dai menstruaţie unei jumătăţi de omenire şi după aia să strigi „Spurcat!” şi să arăţi cu deştu? E ca şi cum m-aş duce la unul din părinţeii care susţin astfel de tâmpenii numai bune de epoca bronzului şi i-aş deşerta în cap o găleată de scârnă, sărind apoi într-un picior în jurul lui şi strigând „Căcăciosu’ roade osu’!”.

Există grămezi de femei care cheamă popa să le citească un maslu după naşterea unui copil, să le purifice (contra cost, presupun) pentru că sunt spurcate. Adică femeia aia s-a chinuit nouă luni să poarte un copchil în burtă şi după aia s-a chinuit şi mai abitir câteva ore să-l aducă pe lume, iar reacţia Sfinţilor Părinţi de reguli tâmpite făcători e să strige „Spurcăciune!”, aşa încât popii vin şi le bălmăjesc nişte chestii din vreun ceaslov, să nu rămână femeile necurate. Asta înseamnă naşterea unui copil, necurăţenie? Şi există femei care acceptă, ba chiar caută asta în secolul 21 în ciuda faptului că pot foarte bine să trimită orice popă aflat prin zonă în pizda mă-sii, să vadă cât de curată sau necurată e? Merde. Asta îmi aduce aminte de un episod din serialul Tabu de pe National Geografic – era vorba despre un trib de papuaşi, în care masculii ajunşi la o anumită vârstă îşi vârau pe gât, până în stomac, nişte nuiele flexibile, sângele eliminat cu această ocazie (evident că borau cu sânge după aia) simbolizând curăţarea de sângele spurcat eliminat de mamă la naşterea lor (adică se rupeau de mamă şi deveneau bărbaţi sau ceva de genul). Bravo, creştinii lu’ tata, you’re in good company!

Pe sfântul munte Athos, nu e îngăduit picior de parte femeiască. Nu e vorba numai de femelele de homo sapiens, ci şi de toate animăluţele domestice. Asta înseamnă că sfinţii părinţi nu mănâncă ouă? Nici lapte? Nici brânză? Nici zeamă de găină, ci numai piftie de cucoş? Asta atunci când nu e post, fireşte. Sau poate le importă din zone profane, unde părţii femeieşti i se îngăduie să respire aerul lui Dumnezeu. Cu animăluţele sălbatice nu ştiu cum se descurcă – uite, ar fi un experiment interesant de făcut. Legenda spune că ultima femeie care a trecut pe-acolo a fost Maica Precista în persoană, chiar ea punând blestem asupra făpturilor de parte femeiască ce-ar îndrăzni să se arate prin zonă, tulburând pacea şi rugăciunea cuvioşilor fraţi. Teoretic, asta ar însemna că femelele de piţigoi n-ar zbura în ruptul capului pe-acolo – dacă eşti o amărâtă de zburătoare, nu te pui cu Maica Domnului când blesteamă. Are cineva chef şi disponibilitate să se ducă pe Sfântul Munte şi să caute femele de piţigoi? Ori, chiar mai simplu, furnici şi albine? Sau poate, prin decret divin, furnicile şi albinele de pe Sfântul Munte n-au matcă, ci mătcoi? Un alt experiment interesant ar necesita un grup de femei cu chef de scandal care să îşi exercite dreptul legal de a umbla pe oriunde în Uniunea Europeană – inclusiv pe Sfântul Munte (asta dacă n-o fi proprietate privată; în fine…). Dar poate că nici o femeie cu scaun la cap n-are chef să umble pe-acolo.

Cum spuneam, nu prea reuşesc să-mi înfăşor neuronii, cel puţin nu în mod coerent şi demn de a fi consemnat aici, asupra acestui fenomen aparent paradoxal – femeia creştină. Adică nu înţeleg cum şi de ce. Dacă cineva poate să mă lumineze oleacă, să nu se sfiască. (For the record, dacă există oameni cu frică de Dumnezeu care au poftă să-mi spună că sunt ignorant şi nu înţeleg nimic din creştinism pentru că zisa religie nu e de nasul oricui sau alte asemenea baliverne, asta nu se consideră a fi „luminarea” necredinciosului, ci doar călcarea lui pe nervi.)

PS. Şi o clarificare – nu am scris cele de mai sus în apărarea femeilor. Cele credincioase şi cu frică de Dumnezeu probabil m-ar lua la goană cu făcăleţul pentru că hulesc, iar celelalte n-au trebuinţă de apărarea mea, că se descurcă foarte bine şi singure. Cum spuneam, nu fac decât să-mi manifest uimirea.

~ de paganu pe Iunie 9, 2009.

13 Răspunsuri to “Femeie credincioasă”

  1. He, he, bune intrebarile; din pacate, desi fac parte din categoria femelelor de Homo Sapiens, nu cunosc raspunsurile complete (probabil si pentru ca am trecut „de partea cealalta” cu multa vreme in urma). Am totusi o idee privitor la tacutul in biserica; se zice ca femeile sunt mult mai vorbarete, asadar mai predispuse sa disturbe ceremoniile. Acum, cat e de adevarat n-as putea spune, am intalnit destule catze masculine :)) Sau poate ca tocmai din faptul ca sunt mai multe femei in biserici rezulta ca ele fac mai multa galagie.
    Din cate cunosc despre religiozitatea femeilor din familia mea, bunica si strabunica au avut totdeauna vorba „asa se spune” – in traducere libera zic „da, da” ca tine si fac ca ele; deci nu s-au lasat niciodata deranjate de interdictii dogmatice.
    Cat priveste muntele Athos, multumesc, dar ma lipsesc de invitatie; sunt pietre mult mai interesante de vazut prin Grecia (si cu mult mai multa istorie😉

  2. Femelelor, bagati-le pula-n gat la toti masculii misogini !

    • Nu’ş dacă e necesar atâta efort, cred că un simplu ignore e suficient. Dar în fine, fiecare după temperament.

  3. Explicatia e simpla: o persoana e cu atat mai crdincioasa cu cat are mai putin control asupra propriei vieti. Religia e o iluzie a controlului dupa cum spunea TLP intr-un articol de-al lui.
    Barbatii crestini au cateva parghii in plus prin care se ot autoiluziona ca detin controlul: de exemplu pot merge la carciuma si turna alcool de proasta calitate pa gat in speranta ca in felul asta problema se rezolva de la sine. Daca asta nu merge pot sa se duca acasa si sa isi bata nevasta pana cad lati de epuizare. Daca problema persista trag un pui de somn ca sa-si refaca fortele si dupa aia o iau de la capat.
    Femeia in schimb cum poate reactiona? Doar punand lumanari la biserica si rugandu-se.

    Lasand gluma la o parte, in familiile „traditionale” femeile (dominate) ajung mai usor la disperare decat barbatii (dominanti) si de aia trec mai des pragul bisericii.

  4. Apropo de muntele athos, am auzit si eu ca nu sunt permise aproape nici un fel de femela.
    Asta mie imi miroase a necredinta. E cam ca aia cu pusul paratrasnetului pe biserica. Adica necredinciosul de mine sunt destul desigur ca nu mi-as baga ‘madularul invartosat’ in vreo oaie, dar parese ca preacucernicii de la muntele athos nu au la fel de multa credinta ca mine. Adesea ca ateu mi s-a spus ca si ateismul e o religie si am dat replicile clasice(precum cea cu chelia ca culoare de par), dar acum ma vad silit sa recunosc ca am foarte multa incredere in capacitatea mea de a ma abtine din a sodomiza cine stie ce chestie cu copita despicata.
    Furthermore, ce virtute mai e aia atunci cand nu exista tentatia. Adica, care e meritul tau ca nu pacatuiesti daca nu ai ocazia. Daca nu e picior de ‘pasarica’ pe o raza de tz kilometri, atunci what’s the point. Daca nu e acolo fantezia visurilor tale(angelina jolie in cazul meu, if you’re asking) si tot ce vrea e sa iti satisfaca poftele, atunci unde mai e virtutea sacrificiul and all the other crap christianity teaches.

  5. Jesus, Mother and Joseph, husband of Mary, but not Father of Christ, de câte ori să-ţi spun?! mind the spelling, please!

    here’s a gianormous typo: „Bravo, creştinii lu’ tata, you’re in good company!” God’s company, dear, not good company!🙂

    inadmisibil!🙂

    a, şi când m-oi înfiinţa pe tărâmul greţilor, ştiu precis ce vizitez😀

  6. Stii ca e o vorba, barbatul e capul (familiei) iar femeia gatul. Presupun ca ii apartine unei drept-credincioase care a obosit sa tot incerce sa urce pe muntele Athos al ei si sa n-aiba voie🙂 Acu, eu cand il citeam pe Pavel, dragul de el, ma gandeam ca cine stie ce experiente cu femei indaratnice o fi avut pe cand era Saul, plus ca alea erau alte vremuri…Asa, eu nu cred ca femeile sunt mai credincioase, cred doar ca isi exprima trairile mult mai vizibil. Apoi, ma mai gandesc ca daca crezi in ceva, accepti si prostioare, asa cum crezi in omul pe care il iubesti cu tot cu prostioarele lui🙂

    • „Apoi, ma mai gandesc ca daca crezi in ceva, accepti si prostioare, asa cum crezi in omul pe care il iubesti cu tot cu prostioarele lui”

      Mai c-as fi de acord, numai ca unele din perlele crestine privitoare la femei sunt orice numai prostioare nu. „Mars la cratita si-asculta de barbat” nu-i tocmai o prostioara. Varatul nevestei in aceeasi oala cu vitele, robii etc. (vezi porunca aia cu sa nu ravnesti), iar nu e prostioara. Si iarasi, ca sa ma intorc la ce ziceam in postarea trecuta, diversele povesti cu cete de masculi care urmaresc alti masculi nou-veniti in oras ca sa le faca prostii in fund si cu femeile oferite la schimb in locul lor (Iata, eu am o fiica fecioara, care nu a cunoscut barbat. Lasati fundul oaspetelui meu in pace si mai bine violati-o pe ea ca sa nu faceti uraciune inaintea Domnului), nici astea nu-s prostioare. Nici povestea cu Iuda si Tamara – Iuda cel placut inaintea Domnului nu se jena sa puna sa-i fie arsa nora de vie pe motiv ca e desfranata, asta in conditiile in care el se ducea la curve fara nici o greata. Si inca ma limitez la Biblie si nu mai pomenesc de strasnicele deliruri misogine produse de diversi sfinti si sfintisori.

  7. Apropo de Athos, chestia cu ultima femeie care a fost pe acolo e vrajeala. Au fost niste aromance acu vreo 800 de ani… si posibil niste comuniste chiar secolul trecut. Asta daca nu punem la socoteala declaratiile unor proxeneti cu privire la propriile afaceri, daca intelegi ce vreau sa spun.

  8. mă doare mintea… dă-mi muzică!😦

  9. … te rog?🙂

    • Mi-e lene. Mergi la fratele Baudolino din blogroll si scotoceste bine pe-acolo, cu siguranta ca ai sa gasesti vreo eufonie antinevralgica.

  10. Femeile sunt menţinute într-o stare de inferioritate în societăţile tradiţionale – citiţi în „Jurnalul” lui Neagu Djuvara… Din cauza asta, ele devin mai proaste şi mai rele. Şi-n România se observă fenomenul ăsta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: