Rrrromânul, spaţiul de siguranţă şi paranoia

Realizez din ce în ce mai clar contradicţia care roade creierii oricărui rrrrromân. Aparent, ceea ce face un rrrromân nu are alt scop decât crearea şi menţinerea unui spaţiu de siguranţă. Un scop perfect legitim, de altfel – nici o primată nu se poate relaxa atâta vreme cât un coleg de ceată îşi miroase degetele vârâte în prealabil în fund într-o manieră suspect de asemănătoare cu cea adoptată de membrii tribului vecin. Totul se reduce la siguranţă: eşti între ai tăi, primate pe care ştii că te poţi baza la o adică, exceptând cazurile în care vreţi să mâncaţi aceeaşi banană sau să futeţi aceeaşi colegă. Dacă unul din membrii tribului se comportă suspect (de ex. îşi bagă în fund degetul mare, ca primatele din ceata de peste deal, şi nu degetul mijlociu aşa cum se cuvine), e firesc să intri la idei. Să te temi. Să-ţi miroasă a trădare. Să începi să vituperezi împotriva Străinismului care ne va distruge dacă nu ne unim împotrivă-i, dacă nu facem ceva.

 

În mod similar, rrromânul nu-şi vinde ţara şi e capabil să alunge cu bâta (la nivel declarativ, cel puţin) orice investitor străin, potenţial creator de locuri de muncă şi plătitor de impozite. În general însă, nu pune mâna pe bâtă (şi rrromânul e om şi orice om are un pântec ce se cere umplut, nu-i aşa? Iar rrromânismul n-a scutit niciodată pe nimeni de ipocrizie şi meschinărie), ci se mulţumeşte să bodogăne şi să se uite ponciş când patronul venetic e cu spatele. Rrromânul observă că, de când ţărişoara lui s-a deschis oleacă şi comunică cu alte ţări, un număr semnificativ de concetăţeni sunt mândri purtători ai unor negi pe nas. Sau mai degrabă respectivii concetăţeni, care umblau până nu demult cu nasurile acoperite de nişte teci frumos brodate, acum umblă cu ele în văzul lumii şi – stupoare! – au negi.  Prin urmare, rrromânul conchide că negii pe nas sunt o boală adusă de străini cu scopul de a ne slăbi şi a ne îndepărta de rădăcinile noastre nazale. Înlocuiţi negii cu homosexualitatea şi vedeţi ce iese. Rrromânul face spume la gură când i se pomeneşte de influenţa covârşitoare a slavonei asupra limbii române. Nu! Limba română e latină până-n măduva prepoziţiilor, ce treabă avem noi cu nomazii ăia de slavi? Şi încă slava veche mai e cum mai e, dar încearcă să explici unui rrromân că substantivul dărab (o, ce neaoş şi ce dulce sună „un dărab de pâine”, îmi aduce aminte de bunicul) vine din bozgorească maghiară.

 

Trecând peste maimuţe,  slavi, patroni străini, ba, Doamne fereşte, chiar jidani (toată lumea ştie că ăia sunt cei mai răi) şi, nu în ultimul rând, unguri, ce vreau să spun e că nevoia de siguranţă e o chestie firească, absolut umană şi absolut de înţeles. Partea proastă a lucrurilor apare atunci când nevoia asta de siguranţă serveşte ca acoperire pentru nevoia de ameninţare a unui rrrromân. Căci unui rrrromân nu-i trebuie siguranţă. Rrromânul trăieşte într-un mediu la fel de sigur ca al oricărui altcuiva. El are, în schimb, nevoie de structură şi coerenţă în lumea lui – din nou, ca oricare dintre noi. Cu IQ-ul lui de două cifre, însă, şi nici alea prea mari, rrromânul are o problemă când încearcă să înţeleagă lumea aşa cum e ea. Şi-atunci o reinventează prin prisma unei paradigme – cea a conflictului intertribal. Astfel, ameninţarea permanentă a altor triburi devine esenţială pentru coerenţa scenariului, a imaginii mentale despre lume a rrromânului. Treptat, ea se substituie elementelor care ţin în picioare structura mentală a unui om normal şi ajunge obiectul dependenţei rrromânului. Fără ea, s-ar prăbuşi; fără ea, n-ar avea sens. Alimentat de necesităţi fireşti precum nevoia de siguranţă şi cea de a înţelege lumea, rrromânismul ajunge o perversiune datorită unui singur – dar extrem de urât mirositor – ingredient: prostia.

~ de paganu pe Mai 12, 2009.

5 Răspunsuri to “Rrrromânul, spaţiul de siguranţă şi paranoia”

  1. iti permiti sa scrii asa pentru ca traiesti aici,daca de ex postai tampenia asta in Israel cu referire la israelieni luai suturi in bot,dar ai totusi dreptate intr-un fel,romani’s prea toleranti cu toti neterminatii care ii spurca.

    • Hehe, arioane, o dată că nu sunt în Israel, ci în România, a doua oară nu scriu despre evrrrrei ci despre rrromâni şi a treia – nu văd, totuşi, care-i diferenţa în ceea ce mă priveşte. Şi în România se găsesc destui rrrrromâni verzi care să-şi dorească foarte tare să-mi dea un şut în bot şi care, văd eu, nu întârzie să se manifeste în acest sens, neuitând însă să pomenească de proverbiala lor toleranţă.

  2. iti inteleg mentalitatea de supus toti ateii o au nu esti singurul:),asa ca mai ai putina rabdare globalismul corporatist-uniformizant este la orizont spre bucuria voastra a umanistilor seculari si toleranti evident.ps.rromanii e rai si e verzi dar vor fi reeducati in spiritul acestor idealuri ce te(va)anima.sa fi sanatos.

  3. si eu inteleg motivele pentru care te chinui sa generalizezi si sa simplifici tot ce-ti pica in mana pentru ca lucrurile complicate cad greu la stomac – pentru detalii, vezi postarea de mai sus. se cheama ca ne intelegem amandoi cum nu se poate mai bine. salut!

  4. E mai mult vorba de o justificare prin conflict, la români. Am scris şi eu ceva despre asta :

    http://morfoze.wordpress.com/2009/04/14/rivalitatea-mimetica-romanii-si-rene-girard/

    Pentru că rumânii urgent schimbă tabăra când li se-nfundă… Ceea ce-nseamnă că ei nu sunt xenofobi din convingere, ci din interes.

    De fapt, găseşte-mi tu un român cu convingeri, şi putem defila cu el pe la toate Expoziţiile Mondiale !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: