Necredincios în căutare de nume

Stau şi mă gândesc cum să-mi zic în necredinţa mea. Când mi-am făcut blogul, mi-am zis păgân. Mi-a fost lene să caut ceva mai deştept sau mai adecvat. În mod evident, nu sunt aşa ceva. Păgânismul implică o grămadă de zei care:

 

  1. Vor sacrificii. N-am nici un chef să-mi împart cu vreun zeu berea sau sandvişul. Să le dea mă-sa să mănânce şi să bea.
  2. Coboară din când în când pe pământ sub formă de taur/lebădoi/ploaie de aur/whatever şi fut nevestele oamenilor. Am toată încrederea în nevastă-mea, dar dacă o plouă Zeus într-o zi, poate nici nu se prinde de măgărie. Votez împotrivă.
  3. Organizează chefuri noaptea şi bătăi ziua. Nu că aş avea ceva cu miedul şi hălcile de vânat, dar eu sunt genul care o arde în cârciumioare liniştite, cu o bere în faţă. Nu-mi place când se urlă şi se aruncă cu topoare.
  4. Au numeroase membre cu care agită diverse obiecte neliniştitoare, de la săbii la cranii şi de-alde de-astea. Not my cup of tea.
  5. Locuiesc în pietre, frunze, râuri şi absolut orice altceva şi se ocupă de buna funcţionare a obiectului-reşedinţă. Plicticos.
  6. Trimit ariciul pe fundul apei să aducă puţin nămol. Din nămol creează pământul şi după aia se culcă. Ariciul încearcă să-i rostogolească de pe pământ şi să-i înece, dar pe măsură ce-i rostogoleşte, pământul se lărgeşte. Say what?!!!
  7. Nu discută cu tine decât dacă ai fost aruncat de trib în nişte suliţe. Dacă nu, nu.
  8. Nu discută cu tine decât dacă te bâţâi o vreme pe muzici ritmate până ameţeşti, eventual ajutat de ceva ierburi de fumat. Nici după aia nu discută cu tine, ci te călăresc straşnic. Au nume tâmpite de genul Baronul Duminică.
  9. Nu discută cu tine deloc (în general, cam aşa se petrec lucrurile). What’s the point?
  10. Se lasă alungaţi din oraş de primul crucificat.
  11. ….

 

Păgânismul nu e de mine, clar. Mi-aş zice ateu, dar după aia mă uit la Dawkins, sau o ţâră mai aproape, la TLP, dar ceva nu se pupă. Oamenilor ăstora chiar le pasă. Depun eforturi serioase în direcţia respectivă. Au fundaţii. Au site-uri de care chiar se ocupă (deşi tre’ să recunosc că Intense Debate ăla mă scoate din minţi, încarcă aiurea comentariile pe Opera şi tre’ să intru pe www.tlp.ro cu Internet Explorer ca să înţeleg ceva din discuţii. Mă scoate din minţi rău de tot.) şi care promovează ateismul. Pentru ei e important că Dumnezeu nu există (sau ca Dumnezeu să nu existe). Când cineva zice „Dumnezeu nu există”, li se luminează ochii (nu pot decât să speculez aici) şi strigă „Ayyyyymen, brother!”. Uitaţi-vă la Dawkins prin filmuleţe, să vedeţi cum face când îi zice cineva că Dumnezeu există sau vreo năzbâtie de genul ăsta. Omul îşi iese din pepeni, se aprinde, mai are niţel şi se face roşu ca racul şi-ncepe să se bâlbâie de furie. Am tot respectul pentru oamenii cu convingeri puternice, mai ales (sau exclusiv atunci) când sunt susţinute de nişte raţiune. Problema mea e că atunci când cineva spune „Dumnezeu nu există” mie nu-mi vine să aplaud, ci să ridic din umeri şi să spun „Ei, şi?”.

 

E drept, spun asta cu la fel de multă sinceritate şi când cineva îmi declară că Dumnezeu există. Pot, fireşte, să declar cu o tărie demnă de orice ateu hardcore că jigodia de Savaot nu există, astfel încât spun „Ei, şi?” fără teamă de fulgere, bube, ejaculare precoce şi, nu în ultimul rând, iad. Dar dacă lăsăm la o parte ipoteza unui zeu care crapă dacă nu-l adori ACUM, pune mâna şi adoră-l că altfel te ia mama dracului, zeu care în mod evident nu există, tot ce pot spune mai departe este un sincer „Ei, şi?” – fie că există, fie că nu.

 

Asta e, sunt agnostic. Ah, ba nu. DEX-ul îmi încurcă iţele, ia uite ce zice:

 

AGNOSTICÍSM s.n. Concepţie filozofică idealistă care neagă, parţial sau total, posibilitatea cunoaşterii obiective a lumii, a esenţei fenomenelor. – Din fr. agnosticisme

 

Ă? Io parcă ştiam că înseamnă niţel altceva, ceva cu „nu poţi şti pe bune dacă Bătrânelul există sau nu”, dar dacă stau să mă gândesc cam tot pe-acolo bate. Problema e că eu nu neg, nici parţial şi nici total, posibilitatea cunoaşterii obiective a lumii şi a esenţei fenomenelor. Ba dimpotrivă, aş zice. Io zic că lumea poate foarte frumos fi cunoscută obiectiv cu o ţâră de efort. E drept că există o maaaaare grămadă de oameni care în loc de cunoaştere obiectivă se mulţumesc să cunoască lumea în sens biblic (care numai obiectiv nu e). Dar ăsta nu-i motiv să ne pierdem speranţa. Cum spuneam, nu neg nici să mă pici cu ceară posibilitatea de cunoaştere obiectivă, şi nici aia de a stabili, o dată pentru totdeauna, dacă Bătrânelul există sau nu. Aşa stând lucrurile, se pare că nu sunt nici agnostic.

 

Atunci ce mama dracului sunt?

~ de paganu pe Mai 9, 2009.

7 Răspunsuri to “Necredincios în căutare de nume”

  1. miserupist!

  2. Agnosticismul religios spune ca Dumnezeu nu poate fi cunoscut. Avand in vedere faptul ca omniscienta este imposibila (http://www.logosfera.ro/2008/10/imposibilitatea-omniscientei/ ) atunci Dumnezeu nu poate fi cunoscut. Desigur exista posibilitatea sa-l cunosti pe Creatorul Universului (te ia de manuta si te plimba in timp sa vezi ce-a facut la Big Bang) dar nu este posibil ca Creatorul Universului sa-ti arate ca NU are un creator. Si atunci nu-l vei cunoaste cu certitudine pe Dumnezeu. Never.
    Agnosticismul se impaca bine si cu deismul si cu teismul si cu ateismul pentru ca este o pozitie vis-a-vis de cunoastere in timp ce celelalte sunt credinte.

    Cel mai bine este sa te caracterizezi din punct de vedere practic. Ai dogme, ai ritualuri, crezi intr-un zeu personal? Atunci esti teist. Daca nu, dar totusi crezi ca exista „ceva acolo” atunci esti deist. Altfel, esti ateu. Pasiv. Ca aia d’alde Dawkins sunt activi🙂

    • Pai se complică lucrurile, că le judecăm şi le numim după criterii diferite. Avem o dată deismul, care e într-adevăr o credinţă.
      Apoi avem ateismul, a cărui expresie, în formă „pură” aşa cum o văd eu, spune că n-avem niciun motiv real să credem că există Dumnezeu; ergo, nu credem. Asta nu e tocmai credinţă. Şi nu e nici poziţie faţă de cunoaştere (implică, într-adevăr, o poziţie faţă de cunoaştere, dar nu reprezintă, în sine, una).
      Şi după aia avem, aşa cum zici, poziţia faţă de cunoaştere care se cheama agnosticism şi care nu mă satisface în totalitate, deşi aproape că e de bun simţ (sau poate tocmai de-aia). Asta din motivul că îmi vine cam greu să arăt cu deştul spre o chestie şi să declar „asta nu se poate şi nici n-are să se poată vreodată.”
      Din toate punctele de vedere practice, sunt, într-adevăr ateu, în sensul că mă port de parcă aş fi sigur că Dumnezeu nu există (which I’m not) – dar e irelevant, pentru că m-aş purta la fel dacă aş fi sigur că Dumnezeu există. Deci, dpdv practic, al comportamentului meu, am rezolvat problema – sunt ateu. Curiozitatea mea din postarea de mai sus era însă mai degrabă teoretică, şi tot nu sunt lămurit cum e mai bine să-mi zic dacă e să-mi zic cumva. Partea bună e ca pot trăi bine-mersi şi fără să-mi zic în vreun fel🙂.

  3. Pai, cam esti ateu, LOL. Si eu am avut ac problema, cand un american de pe net mi-a zis ca sunt agnostica, daca ar fi sa vorbeasca cuiva despre mine. Nu sunt o reprezentanta a „Noului Ateism”, asa cum sunt de pilda Dawkins si TLP, sau ateii din Bible Belt, asa cum se intalnesc ei de obicei. Sau sunt? Eu ma consider. Daca cineva spune nu exista D-zeu ma bucur, daca zice ca exista ma enervez. Si daca nu ar fi fost asa, atata vreme cat nu crezi in zei, esti ateu. Americanul respectiv a zis asta doar pentru ca ma vede deschisa catre paganism, in sensul ca mi-e simpatic, atata vreme cat nu o da pe conceptii rasiste si alte belele. Ma distreaza si imi place, dar NU CRED.
    Nu sunt agnostica. Nu „nu consider ca zeii exista” ci „consider ca zeii nu exista”. Sunt si agnostici „fundie”, ca sa zic asa. Aia care sustin sus si tare ca nu poti stii, si incearca sa-i incurce pe atei in dezbateri, de cele mai multe ori lucrand cu alte definitii decat cele general acceptate. „Ei asa ca sa moara ateii de ciuda.” Esti unul din aia? Nu pari.
    Esti ateu. Poate ca iti pasa mai putin decat lui TLP sau Dawkins, dar esti totusi ateu. Pagan in mod sigur nu. Poate ar trebui sa iei in considerare varianta schimbarii numelui blogului.

    • Neah, mi-i lene să-l schimb🙂. Al’fel, nu ştiu ce să zic, oi fi ateu cum spui tu. Poate că totuşi am să mă mulţumesc cu concluzia că adevărata natură a necredinţei mele nu poate fi cunoscută>:D.

  4. Poate ateu apatetic?
    Nu trebuie sa-ti pese, daca esti ateu. Asta e doar imaginea data de blogurile ateiste si activiste intr-un fel sau altul. Cuvantul in sine are doar foarte putina incarcatura informationala: ca nu crezi in divinitate.😀

    Eu am fost atee agnostica inainte sa stiu cum sa-mi spun, dar vad ca mi se potrivea si atunci numele.😛

  5. atee agnostica? deja ma ia ameteala😀. hAØ suna intr-adevar mult mai clar si… cum sa zic… mai bine definit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: