Ateismul militant şi arătatul cu deştu

Stăteam aseară, obosit mort (muncisem toată ziua ca să-mi fac o bibliotecă şi seara – dar nu după 10 – dădeam găuri în pereţi de beton ca s-o fixez, tulburând astfel meditaţia cuvioasă pre-Înviere a vecinilor cu apucături pravoslavnice), cu o rece şi binemeritată bere în mână, destul de zombie şi zapând aiurea. Pe canalele româneşti, mulţime de personaje, cu sutană sau fără, invitate să vobească despre Paşti, ortodoxie, credinţă, bla bla bla. Fără excepţie, din fragmenţelele pe care le-am văzut eu, că n-am zăbovit mult pe niciun canal de soiul ăsta ci m-am îndreptat grabnic către diabolicele canale de promovare a evoluţionismului şi a altor lucruri născocite de Vrăjmaş, fără excepţie, zic, venea un moment în care vorbitorul arăta cu deştul, pomenind ba de conul de umbră al spiritualităţii în care se află necredincioşii, ba de moştenirea comunistă că uite, generaţiile mai în vârstă n-au habar de cele sfinte, şi tre’ să-i ia copii sau nepoţii de mână să-i ducă la biserică de Înviere (ai nu zău… şi după aia îi duc şi la club?), ba că nişte afurisiţi fac presiuni întru scoaterea religiei din şcoli şi nu se poate aşa ceva că unde am ajunge, fără religie am fi aşa şi pe dincolo, în fine, refrenele sunt binecunoscute. Şi mi-am dat seama că asta mă seacă cel mai tare la diversele manifestări ale credinţei în spaţiul public. Nu cheltuirea banului public pe biserici, popime şi lumini sfinte (să fim realişti, dacă am face o listă cu banii publici cheltuiţi aiurea – cu bună credinţă de către proşti sau cu rea credinţă de către hoţi – în România, religia ar fi mai pe la coadă). Nu religia predată în şcoală, ci modul în care e predată în extrem de multe cazuri (ceea ce în general înseamnă instigarea la ură sau măcar dispreţ faţă de cei de alte credinţe, homosexuali, atei etc. – voi reveni la asta în alt post) şi faptul că „ora OPŢIONALĂ de religie” e un vis frumos. Nu chestiile astea, şi nici multe alte lucruri din aceeaşi categorie (a nu se înţelege că nu mă deranjează deloc). Nu, cel mai mult mă seacă arătatul cu deştul. Ah, dacă voi atei, baptişti, pocăiţi, catolici, musulmani aţi vedea Adevărul, cum ne-aţi mai da voi dreptate. Ah, cât de orbi sunteţi. Ah, cât de ignoranţi. Ah, în ce con de umbră al spiritualităţii vă aflaţi. Tocmai chestia asta îngreunează convieţuirea cu turma pioasă. Eu, unul, ştiu că asta mă interesează – nu să dispară religia, ci să nu mai fiu agresat de ea. Iar atitudinea pe care o pomenesc mai sus e prima responsabilă de agresiunea majorităţii credincioşilor asupra celor de altă credinţă, a celor necredincioşi, a celor care nu le adoptă normele de viaţă (indiferent că agresiunea e hard sau soft şi se manifestă prin arderea pe rug / uciderea cu pietre / mustrare / căutături poncişe / o atitudine dispreţuitor-compătimitoare „sper să te lumineze Dumnezeu şi să vezi Adevărul” etc.)

De curiozitate, câţi dintre cei care citesc postarea asta (presupun că majoritatea sunteţi atei mai mult sau mai puţin militanţi, dat fiind că majoritatea accesărilor sunt direcţionate de pe tlp.ro) şi-ar modera vehemenţa vis-à-vis de religie dacă religia ar adopta un discurs strict pozitiv („ce mişto e de Înviere”) şi ar renunţa cu totul la cel negativ, de tip „ce nasoi sunt/ce nasol e de cei care nu sunt ca noi”?

~ de paganu pe Aprilie 19, 2009.

7 Răspunsuri to “Ateismul militant şi arătatul cu deştu”

  1. Oh, DA. Exact discutia avuta cu ai mei in seara asta.

  2. Ai dreptate. Exista si religii din alea care organizeaza sarbatori cu „moama ce misto, ne strangem toti si ne distram, chiuim, bem bere si mied, sarim peste foc”. De fapt cam asa era sarbatoarea de echinoctiu de primavara inainte sa devina ceea ce e acum.

  3. Si care ar mai fi farmecul pentru turma de drept credinciosi atunci? Eu cred ca defapt atacurile astea sunt semnul cel mai clar ca nici ei nu cred cu adevarat in proprile dogme si aiureli, asa ca simt nevoia sa ii converteasca pe toti la ineptiile lor, ca si cum daca o prostie e crezuta de mai multi ar devenii si adevarata.

  4. Vor sa vad Adevarul? Oh, si eu imi doresc acelasi lucru!🙂 Daca ei au niste legaturi acolo unde eu nu am, cu-atat mai bine. Daca nu, tot asa, ca doar nu stau in legaturile lor :)) Acu, eu cam iau atitudine de fiecare data cand consider ca ceva/cineva vine sa ma cotropeasca si cred ca asta-i singura floare care ar putea face primavara la un moment dat. Nu m-astept ca cineva sa se schimbe intru binele meu (sau ala pe care-l consider eu bine), de-asta, personal, nici nu ma intereseaza sa „deschid mintea” cuiva – in orice sens – insa ma astept sa reactionez punctual, cand e nevoie, si sa imi apar dreptul de a fi asa cum imi e mai bine. In fine, e cam pe langa, dar, ti-am zis, nu (mai) stiu🙂

  5. Ah, am uitat ceva esential: eu nu sunt atee. Nu stiu ce sunt, dar asta-i alta mancare de peste.

    • Nu-ţi rămâne decât să scrii un post şi pe tema asta, da’ să nu copiezi de la păgânu😛.

      PS. Nu ştii ce eşti sau nu ştii în ce categorie să te bagi?

  6. Stiu cine sunt, dar nu stiu ce sunt si cum sa ma prezint, ca sa zic asa🙂 Cat despre categorie, neah, eu am fost cu nasu’ pe sus chiar si cand eram crestina, d’apai acu’, iti dai seama! :p

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: